Pomenirea morţilor se face sâmbăta deoarece această zi este ziua in care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toţi drepţii adormiţi. Această zi premerge duminicii – ziua Invierii – numită şi cea dintăi zi a noii creaţii sau a opta zi, ziua veşniciei.

Simion Florea Marian menşiona in lucrarea “Trilogia vieşii”, “că pe tot parcursul anului, in spaşiul romănesc există 20 de zile de Moşi”. Cuvântul “moşi” vine de la “strămoşi”, si se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: “Moşii de primăvară” (de Macinici), “Moşii de vară” (sămbăta dinaintea Rusaliilor), “Moşii de toamnă” (in prima sămbătă din luna noiembrie), “Moşii de iarnă” (sămbăta dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, in urma căreia omul ajunge să se împărtăşească fie de fericire, fie de suferinţă, stări date de modul vieţuirii pe pâmănt (unit cu Dumnezeu sau despărţit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc şi când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferinţă. Noi ortodocsii ne rugăm pentru cei morţi, pentru că avem credinţa că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecata universală, intr-o stare mai bună decat aceea cu care s-a despărţit de trup.

Sursa: www.crestinortodox.ro